5. Meşteşugurile

În cadrul comunităţilor săteşti din toate timpurile s-au remarcat oameni cu îndemânare  deosebită în confecţionarea uneltelor, vaselor şi mobilierului.

Începutul secolului al XX-lea declanşează schimbări profunde în structuri, funcţii şi forme în producţia meşteşugărească din întreaga zonă a Lăpuşului. Introducerea  produselor industriale şi a unor materiale noi de construcţii au făcut să devină rarităţi meşteşugari precum: fierari, rotari şi dulgheri.

Meşteşugurile artistice (prelucrarea lemnului, metalelor şi pieilor) la începutul secolului XX s-au separat de lucru artistic realizat în gospodărie (tors, ţesut, cusut). Majoritatea produselor realizate de aceşti meşteşugari se vindeau în târgurile săptămânale de la Mănăştur, Lăpuş şi Târgu Lăpuş.

a. Olăritul – este un meşteşug vechi în zona Lăpuşului pomenit în documentele de la mijlocul secolului al  XVIII-lea.

Localitatea Târgu Lăpuş este cel mai important centru de ceramică din zonă. La mijlocul secolului al XVIII-lea sunt pomeniţi 12 olari, iar în secolul al XIX-lea întâlnim două categorii de ceramică: una locală şi una de circulaţie adusă din zonele etnografice apropiate, Maramureş şi Năsăud. O anchetă făcută de Barbu Slătineanu dovedeşte că în jurul anilor 1940-1950 lucrau încă la Târgu Lăpuş 9 olari. Centrul a produs o ceramică de foarte bună calitate cu precădere de culoare roşie nesmălţuită cu forme foarte variate, de la oale pentru lapte până la străchini şi căni de apă. Ceramica locală a fost produsă de către centre atestate cert până la mijlocul secolului al XX-lea în Dămăcuşeni, Lăpuş şi Târgu Lăpuş.

Azi meşteşugul nu se mai practică.

b. Prelucrarea lemnului  - Lemnul a fost preferat multor altor materii prime pentru că se găsea în cantităţi mari şi întruneşte multe calităţi, bună izolare termică, aspect plăcut, rezistenţă la întindere şi încovoiere şi uşurinţă în prelucrare.

Activitatea meşterilor în lemn este menţionată în zona Lăpuş din secolul al XV-lea, ei erau specializaţi în construirea caselor, bisericilor, şi confecţionarea obiectelor pentru industria casnică.

În cursul secolului al XIX-lea la mina din Lăpuş funcţiona un singur ferăstrău hidraulic, lipsa gaterelor a făcut ca până în secolul XX lemnul să fie cioplit cu securea (bardă şi plencaci), iar fasonarea se realiza cu mezdreaua.

Meşterii în lemn aveau secretele lor cu privire la alegerea lemnului, esenţa acestuia, destinaţia, prelucrarea şi depozitarea. Pentru pregătirea materialului meşterul gândea din timp perioada anului în care respectiva esenţă lemnoasă putea fi exploatată fără să existe riscul ca lemnul să fie atacat de dăunători. În aceasta se ţinea cont de anotimp (ca lemnul să nu aibă sevă în el) de fazele lunii şi de anumite ore ale zilei considerate optime (dovada acestui lucru rezultă şi din păstrarea în cele mai bune condiţii a atâtor construcţii din lemn, biserici sau clădiri datate încă din secolul al XVI-lea la care nu s-a intervenit cu nici un tratament modern asupra conservării lemnului) .               

În prezent tehnica cioplirii lemnului sa restrâns foarte mult în zonă, ea fiind practicată de meşterii populari care au dus faima peste hotare: Alexandru Perţa Cuza şi Nicolae Man, ambii folosind uneltele tradiţionale pentru realizarea obiectelor necesare gospodăriei şi decorului interior.

Motivele cele mai răspândite sunt: funia, soarele şi bradul, toate aflându-se în strânsă legătură cu ciclul vieţii întruchipând legătura dintre om şi cosmos.

Până la mijlocul secolului al XX-lea în localitate s-au practicat şi alte meşteşuguri precum împletitul nuielelor, ţesutul (se mai practică şi azi pentru uz intern) tăbăcitul şi cojocăritul, curelăritul, împletitul funiilor şi morăritul.

Aproape în toate localităţile din Ţara Lăpuşului existau mori de apă. După al doilea război mondial apar morile de foc (Lăpuş şi Târgu Lăpuş), morile de apă scăzând ca număr de la 23 în 1957 la 10 în 1977..

Având în vedere situaţia economică dificilă a localităţii şi zonei, şi pentru a pune în valoare specificul acestui spaţiu la 20.06.2001 s-a înfiinţat Asociaţia Microregiunea de dezvoltare economico-socială a Ţării Lăpuşului care este persoană juridică de drept privat, non-profit, independentă, apolitică şi non-guvernamentală. Este constituită pe perioadă nedeterminată, prin libera asociere a membrilor fondatori având ca preşedinte pe ing. Ioan Buda primarul oraşului Târgu Lăpuş.