Zona montană reprezintă un lanţ compact ridicat în medie cu 1000 m faţă de zona depresionară iar trecerea de la zona montană la cea depresionară se face printr-o zonă de muncel denumită local obcine .

            Compartimentul cel mai înalt îl reprezintă Ţibleş (grupa nordică a Carpaţilor Orientali)  au o suprafaţă se 400 km² şi sunt situaţi între râurile Suciu şi Botiza în vest; râul Sălăuţa şi Pasul Şetref  (817 m) în est şi Depresiunea Maramureşului în nord.

           

Cele mai înalte vârfuri din masivul Ţibleş sunt: Arcer (1830 m), Ţibleş (1839 m), Bran (1840 m), iar cele mai joase sunt: Tăul (1461 m) şi Faţa Scoruşului (1326 m). Denumirea Munţilor Ţibleş se pare că era cunoscută în antichitatea romană. Filipaşcu susţine că „Muntele li-sa părut romanilor atât de frumos şi impunător încât l-au consacrat zeiţei Cybele, socotită Magna Mater Deorum, de unde denumirea de Cibleş. Şi după pătrunderea maghiarilor în Transilvania s-a păstrat ortografia latină a acestui nume. Toate hărţile maghiare inclusiv cea din 1941 scriu Cibleş. Pronunţarea lui „C” în maghiară ca şi în germană este „Ţ” de unde probabil românii din zonă obişnuindu-se cu ea au pronunţat Ţibleş în loc de Cibleş.

            Pe hărţile româneşti de după 1918 denumirea muntelui este transcrisă fonetic Ţibleş.      Ceea ce trebuie remarcat este următorul aspect: în Munţii Ţibleş (Cibleş) creşte un endemit (se pare că este un unicat) vegetal denumit Campanula Ciblesii

 

Munţii Ţibleş – imagine din avion