| Pagina anterioara |
VII. 4 Folclorul
Unul dintre elementele care au asigurat continuitatea
şi durabilitatea oamenilor pe aceste locuri, alături de
meşteşuguri şi obiceiuri este folclorul.
Cântecul popular (învârtitele, horele, doinele şi
baladele) sunt de o deosebită frumuseţe şi ritmicitate, ele
alină sufletul şi dorul
lăpuşeanului.
În cadrul său se regăsesc atât elemente pozitive
ale vieţii, (dragostea, căsătoria, prietenia etc)
cât şi aspecte negative (prostia, beţia, răutatea etc).
Caracteristic pentru zona Lăpuşului este cântatul
cu "noduri" în genul doinei numită aici „hore lungă” sau
„hore adâncată” a cărei valoare este pusă în
evidenţă de Nicolae Piţiş
şi artistul Grigore Leşe.
Grigore Lese, născut
În anul
Nicolae Piţiş s-a
remarcat în zonă prin cântecul cu noduri, (horea adâncată), întrebat
odată de ce cântă aşa, acesta a răspuns: „De osteneala
bătrânilor”.
Alături de cântece un rol deosebit îl au
strigăturile care pot fi enunţate atât de bărbaţi cât
şi de femei. Cele mai multe strigături sunt specifice ceremonialului
nunţii, ele adresându-se miresei: „Veniţi cuscrii prin
dumbravă / rupând frunze rupând iarbă / rupând fiică de la
mamă / rupând-o ducând-o/ peste munţi şi peste văi / la
părinţi străini şi răi/ rămâi mamă sănătoasă
/ dacă-ai fost aşa voioasă” .
Dintre balade amintim „Hora oilor pă
munte”, „Hora păcurarului”, „Logodnicii nefericiţi” şi diferite
variante ale Baladei lui Pintea. .
Principalele manifestări
cultural-folclorice contemporane în tradiţia oraşului sunt:
Ř
Hoarea-n grumaz – ediţia a IX-a se ţine de obicei
primăvara în luna mai. Prima ediţie s-a ţinut la 30 aprilie
1994.
Festivalul are
menirea de apune în evidenţă specificul horei cu noduri şi adâncată
din Ţara Lăpuşului;
Ř Parada portului, cântecului şi dansului lăpuşean (Festivalul de
Ř
Festivalul
colindelor şi obiceiurilor de iarnă ajuns la ediţia a X-a şi se ţine în
săptămâna dinaintea Crăciunului. Festivalul recreează
imaginea mirifică a colindelor româneşti tradiţionale din
zonă.
| Pagina anterioara |