C. Apele subterane

            Acest tip de ape este pus în evidenţă prin intermediul apelor freatice care sunt bine dezvoltate în întreaga Ţară a Lăpuşului găsindu-se la adâncime mică şi de foarte bună calitate, constituie principala sursă de alimentare a localităţilor.

                        Ca rezultat al activităţilor postvulcanice la întâlnirea dintre depresiunea Lăpuşului cu Munţii Lăpuş-Ţibleş s-au format multe izvoare cu apă minerală. Cele mai cunoscute izvoare de acest tip sunt cele din localităţile limitrofe oraşului, de la Stoiceni, Borcut şi Rogoz, fiind numite de localnici „borcuturi”

Apele minerale de la Stoiceni sunt cele mai cunoscute în zonă şi în ţară pentru bogăţia mineralelor din componenţă: clor, sodiu şi bicarbonat, fiind utilizată pentru bolile digestive şi boli cronice şi tensiune arterială.

            Calitatea apei de la Stoiceni a fost făcut publică în 1818 la Viena  de către dr. Belteki Zsigmond în lucrarea Conspectus Sisthematice aquarum mineralium.

            Izvorul devine funcţionabil din 1834 după ce locuitorii satelor din zonă au ridicat terenul care a fost unul mlăştinos şi a amenajat o fântână acoperită.

            În anul 1852 Esterhazi Ioan, patronul băilor a construit spaţiu de cazare cu 12 camere şi amenajează camere cu băi pentru apă încălzită. Fiul patronului contele Esterhazi Iuliu în 1894 face din nou analiza apei în laboratoarele Universităţii din Viena, confirmându-se excepţionala calitate a apei minerale:

Clor	Brom	Iod	Nitric	Nitros	Sulf uric	Bicar-bonatic	Sodiu
1,6685	0,0001	0,0005	0,0012	-	0,0019	3,4770	1,7383

 

Potasiu	Litiu	Amoniu	Calciu	Mag- neziu	Fier	Man-gan	Boxid de carbon
0,1292	0,0014	0,0032	0,3498	0,0872	0,057	0,0005	1,7526

 

            Contele Esterhazi este rănit grav pe front în 1917 şi moare la Alba Iulia, moştenirea băilor a revenit  cumnatei acestuia Hrancesec Elisabeta (poloneză din Baratislava). Aceasta a încredinţat jurist-consultului contelui, dr. Ioan Olteanu, avocat la Târgu  Lăpuş să vândă băile şi moşia în 1919 unei societăţi anonime cu sediu în Cluj având ca director pe dr. Hirs Dezideriu. Societatea în 1923-1924 a dat faliment, băile au ajuns în proprietatea Băncii Lăpuşeana care se afla în subordinea Băncii Albina din Cluj. Banca a falimentat, băile au fost scoase la licitaţie fiind câştigate de un evreu din Gherla, Teleki Samoilă.

            În anii celui de al doilea război mondial proprietarul a fost deportat iar fiica sa s-a căsătorit la Bucureşti cu  avocatul Săvinescu care în 1946 începe exploatarea izvorului.

            Fiul proprietarului întors din lagăr a cedat gratuit şi irevocabil cu drept de proprietate comunei Stoiceni băile.

            În anii regimului comunist complexul a trecut în cadrul Cooperativei de Consum şi apoi la Întreprinderea „Olga Bancic” Baia Mare care a însemnat sfârşitul complexului care a fost distrus în totalitate.

            În 1990 a început construirea unei noi staţii de îmbuteliere care a fost finalizată în 1995 şi a funcţionat până în 1998 când a devenit falimentară şi a fost închisă.